La Vita es sueno! Partea a 2a!

Aseara pe cand ma aflam in masina cu Andrei mi-am adus aminte brusc de un personaj considerat de mult uitat,cineva,cuibarit prea mult timp in mintea si viata mea.Discursul lui:Faptul ca incerca sa ma convinga ca viata este nimic decat vis, in care noi detinem controlul,ca nimic nu este real,ca eu sunt egoista,snoaba si ma exprim pretios mi-a adus aminte de un anume el:Povestea este simpla si totusi pe atat de complicata:L-am cunoscut cand eram mai mici,cand eu eram si mai copilaroasa si naiva si parand un om altruist,serios si totusi delicat,traznit m-am indragostit instant.Am fost o vreme prieteni, cei mai buni(credeam si ma mintea el) ,dupa care lucrurile au evoluat cand ma asteptam mai putin,prin decembrie 2007.De atunci am inceput sa ne vedem si sa fim ceva mai apropiati,aveam afinitati comune:cinefilie,muzica buna,carcoteala,literatura etc etc.Simteam ca transcedenteam atunci,ca ajungeam pe alte plaiuri, calatoream in timp si spatiu,ca faceam parte din acelasi film,ca ne intelegem, comunicam si cel mai grav, ca lucrurile vor continua asa la nesfarsit.
Si totusi.. s-a intamplat inevitabilul:de Florii anul trecut calendaristic,fiind la bunici ,nu am putut raspunde invitatiei lui de iesi la o plimbare cu masina,motiv pentru care mi s-a gasit rapid inlocuitoarea, in persoana unei tipe nou cunoscute la o petrecere.Am reactionat nu tocmai frumos:Din cauza socului am izbugnit in plans,i-am spus sa nu nu ma mai caute vreodata si ca nu doresc sa stiu de existenta lui.Am fost acuzata ca as fi egoista,ca,, am comportament de Maricica cu 7 clase ,, si am avut reactii rupte din emisiunile ,,reality,,.
Lucrurile erau in derapaj evident:Incepuse sa ma roage sa ii,,fac lipeala,,cu prietene ale mele,sa ii organizez intalniri,eu eram din ce in ce mai tensionata cu facultatea si evident ca de aici refuzul meu si ploaia de acuze,reprosuri din partea lui.Apoi au aparut momente de tipul:Ne intalnim in oras intamplator el fiind in compania altcuiva eu am atacuri de panica,crize de plans.Cerand explicatii,mi se explica foarte,,franc,, ca el nu se justifica in fata nimanui cu atat mai putin a mea.Apoi dupa o farsa de a lui cu o asa zisa prietena,nu am mai putut face fata situatiei asa ca am capitulat lunile octombrie,noiembrie gasindu-ma in compania altui baiat.
Dar atasamentul meu fata de el precum si o anumita schimbare in bine (cum mi se parea mie) m-a facut ca de Revelion sa ne gasim la aceeasi petrecere.Imediat dupa am auzit comentarii de tipul:,,Cum se pot face aoscieri intre mine persoana distincta si tine?,,. sau,, De ce ti-as ura ,, La Multi Ani,, este ziua ta de Revelion?,, .Apoi au urmat 2 luni in care a disparut din peisaj ,,indragostindu-se nebuneste,(aveam sa aflu mult mai tarziu), si cand i s-au stricat,,apele,, a inceput sa ma caute sa ne intalnim.Am acceptat fiind convinsa de schimbare dar nu a fost sa fie.Ne certam din ce in ce mai des din orice,cea mai inocenta discutie se tranforma pentru el in ocazia perfecta pentru a-mi completa lista de defecte,de a imi aduce noi injurii.
Tensiunea era maxima,eram cum s-ar fie exprimat Andrei,,incinsa emotionala,,si nu in sensul pozitiv,plangeam des ,nu dormeam noaptea din cauza framantarilor,ajunsesem la amenintari cu bataia,santaj.Am simtit ca numai aveam nimic de pierdut,ce oare mai aveam de pierdut cand numai detineam nimic?Asa ca am vrut sa eradichez totul raul provocat atat fizic cat si psihic si am renuntat orice forma de dialog cu el.Acum,vesnica mea intrebare de ce a stat atat amar de vreme in preajma mea daca eu nu corespundeam criteriilor lui va ramane fara raspuns.....

Leoaica tanara iubirea! sau La cererea cititorilor!

Am asistat de curand la niste evenimente extrem de ciudate care m-au metamorfozat,perturbat in forul meu interior.Am mers la locuinta unui prieten la o petrecere.Acolo s-au nimerit sa fie Ana,Iulian si Cristi alias Ili cel din aceasta imagine,tanarul de care m-am indragostit brusc si nesperat de mult amintit anterior. Ocazie cu care s-a baut suficient si de aici pornira discutiile aprinse intre mine si ,,Printul Intunericului,,. Mi s-a explicat foarte incoerent ca noi traim pe planete diferite,ca el e in o societate secreta,casta ce nu permite accesul intrusilor,ca eu nu stiu cum este el,este asa de mult timp.

Au urmat alte discutii intr-un mediu ceva mai privat de data asta si mi-a spus ca noi nu putem fi impreuna,el iubind pe altcineva ,desi stie ca fata numai poate fi cu el vreodata,tipa fiind plecata in Franta,prima lui iubire,ca eu voi fi altfel peste un an de zile.Toate astea le spunea mangaindu-mi parul,fata,sarutandu-mi ochii,fruntea,buzele.Nu intelegeam legatura intre cuvintele neanesteziate si gesturile evident afectuoase.Mi-a spus ca i-a placut la mine faptul ca seman cu un personaj din un film indragit de elMa chinuiam sa fac vreo legatura mentala cu tot ceea ce citisem,vazusem sa gasesc o explicatie logica la situatia kafkiana de fata.Nu reuseam,apoi tot insista sa plecam cu taxiul spre centru, in club Expirat unde era petrecerea celor de la Foto-Video Arte Plastice.Am ajuns intr-un final apoteotic acolo.Buluceala,muzica in schimb era de la ,,excelent in sus,, :rock alternative,psy,indie,dnb,punk,reggage,ska,rock industrial,electronica.

Acolo a dansat cu mai multe tipe,a discutat cu jumate de club,intretinut cu niste cunostinte si nu se mai lasa luat afara. A si vomitat,mi-a adresat cuvinte jignitoare gen aluzii sexuale.

Si a urmat calvarul:4-5 copii de vreo 19 ani ne-au inconjurat,i-au adresat injurii,s-au luat de mine si de Ana si l-au luat la bataie pe flacau de l-au lasat lat in o balta de sange si se mai afla si in bratele mele.Am ramas tintuita locului,asistam o scena cu valente cinematografice.Vroiam sa fac un gest stupid,teatral,slav sa il iau in brate sa il sarut si sa fiu napadita de sange.Nu gaseam filmul potrivit dar imi placea imaginea.Si apoi l-am pansat,sters de sange si mers in Cismigiu la 5 am,si era bruma,frig si el nu mai pregeta sa se dea jos de pe banca,picota la mine in brate.Parca eram in ,,Reconstituirea,, lui Pintilie pana l-am azvarlit in un taxi si dus a fost.

Si apoi?Apoi am ramas eu cu mine si cu strada goala.......

The awakening!

Nu pot scrie despre trairi sau experiente necunoscute auzite din avion,ce apartin celorlati de aceea voi asterne aici pe hartie intamplarile din seara trecuta.Totul ce tine de aseara mi se pare de domeniul unui film suprarealist:Am iesit pe la 23 afara imbracata stil junkie-circ pe o vreme aproape iernatica si am prins ultimul 41.M-am intalnit cu cei mai buni prieteni la Plaza si inarmati cu 2 sacose am mers circa 2-3 statii pana la locuinta prietenului.Ajunsi acolo am facut cocktail din tequilla,tuica,rom si sare.In prima etapa eram foarte afectata pentru ca Cristi alias Prince of Darkness ma trateaza cu raceala,dar stilul amuzanto-traznit al celui mai bun prieten al meu(culmea tot Cristi) mi-a readus zambetul pe buze.Apoi numai stiu ce s-a intamplat,totul era ca un vartej,la fel de halucinant ca dansul tigancilor din povestirea lui Eliade.
M-am trezit ca dintr-un vis si ma miram ca pot sa respir,ca si cand ziua respectiva imi fusese facuta cadou.Au urmat mahmureala si orbecairea prin camera.Ma simteam asa neputincioasa,submediocra si fredonam in gand,,Cine e de vina,, de la OCS. Am simtit o simfonie de senzatii,trezirea ca imi pierd viata,ca nu trebuie sa ma las incremenita in concret, ca eu nu imi doresc in viata casa,masina,nici propasire ci armonie interioara si cu ceilalti.

Suffer well!

Intamplarile din ultimul timp care il implica pe Cristi mi-au adancit sensibilitatea si m-au condus spre o concluzie trista:Cel mai mare blestem al cuiva este singuratatea de aceea alearga atatia spre un stil de viata hedonist,altii merg mai departe consuma stupefiante,altii innebunesc sau alearga sa socializeze.
Il ,,inspectam,, pe Cristi,tipul amintit in episodul anterior, de care m-am indragostit de curand si mi-am dat seama ca el practic a a recurs la droguri nu numai din slabiciune,anturajul nepotrivit,dat fiind apartenenta sa la hippiotism ci ca refugiu,nu este multumit cu el insusi,cu viata sa,se simte singur si are nevoie de o stare artificiala in care este permanent fericit si alaturi de ceilalti.
Daca ar fi fost suficient de constient totusi s-ar desprinde de acest stil de viata gaunos si si-ar focaliza intreaga energie spre educatie:Si-ar oferi sansa de ajunge un arhitect interesant,s-ar desavarsi spiritual si poate s-ar implica emotional(De 5 ani cand este sub efectul stupefiantelor i-a disparut stratul pineal si partea afectiva se reduce la selectarea unor potentiale admiratoare si executarea mecanica a actului fizic iar apoi retragerea completa din legatura).
Pana la urma vorba filmului: ,,De ce ma batai atata?,, La cate te poti astepta din partea unui narcoman ce a vizitat in mod frecvent spitalul 9 cu diagnostic de schizofrenie paranoida,care de 5 ani o duce din petrecere in petrecere?Faptul ca avem gusturi comune muzicale, cinematografice,ca inca nu i-a fost afectat creierul in intregime, ca este ,,un barbat bine,, si nu spune foarte multe.Nu ma pot lasa cramponata de o singura trasatura daca asamblul nu este in conformitate cu ceea ce astept eu.

Si totusi,nu ma simt mai bine..... Daca are cineva vreun sfat,o vorba buna de spus este bine venit.

Bohemian like you!

De curand am intrat pe taramul varstei de 22 cu deprimarea de dinainte,bilant,concluzia ca tot singura sunt,ca nu ma simt mult mai matura.Ca ,,realizari ,,insemnate pe anul asta:Licentiata in filologie,luat la masterat cu nota aproape maxima,gasirea de job/uri,puterea de a fi iesit dintr-o relatie de cursa lunga complicata si neaducatoare de liniste.
Anul asta am trait prin tot felul de stari tumultoase,depresive motiv pentru perioada post licenta a reprezentat una plina de excese:De cateva zile am dormit prin alte case si anume la amica mea punkisto-hippioata(ma refer la pictorita).Cu cateva zile inainte am sarbatorit ziua mea.Initial eram extrem de suparata ca am fost lasata in pom de catre doua persoane considerate prietene,dar mi-am revenit ulterior.
Impresiile petrecerii:Gazda era mai vesela ca mine,a patinat pe podea pe frisca, s-a dansat pe muzica de la tembelizor(deoarece sarbatorita a avut grija sa uita stickul cu muzica acasa,gazda fiind proaspat mutata nu avea acces la internet).La un moment dat tvul s-a stricat si cineva a replicat foarte spiritual:Da-i mai doua peste cap sa-si revina!Petrecerea s-a terminat in zori,dupa ce un geam a fost,,vatamat,, lumea dormea in regim de Vama Veche pe jos gen 4 oameni pe canapea si ceilalti pana la 11 pe podea.
Am cunoscut aici un anume el:Inalt,subtire,cu ochii vii gingasi,iscoditori,negri,par de culoarea catargului,buze senzuale si trasaturi evreiesti aproape.Profesie este evident intelectuala:arhitect.Entuziasmul nu a aparut imediat ci dupa ce am discutat ulterior si am realizat ca avem multe puncte comune:Am discutat despre lumea post comunista,Orwell,filmele lui Tarkovski etc etc si atractia intelectuala crestea.La cateva zile dupa l-am revazut in casa amicei cu pricina si efectiv trepidam de fericire.Am discutat tot felul de chestiuni si am ramas impresionata de tristetea de pe chipul lui,de aerul boem declansat,anumite neputinte pe care le ,,trateaza,, de 5 ani cu ,,k,, ori ,,cui,,(pentru specialisti) ocupatii ce l-au dus in pragul distrugerii,slabiciune fizica,resemnare ca si-a abandonat preocuparile academice pentru petreceri zilnice.
Intamplarea cu pricina m-a lasat putin debusolata:Nu stiu exact ce ar trebui sa fac in continuare daca sa ma agat de el,sa-l ajut sa il evit asa cum ma sfatuiesc prietenii.
Din aceasta dilema nu pot iesi,am decis!

Back in business!

Se pare ca nervii de toamna(asa cum ii numea un poet drag mie,nascut culmea cu 2 zile inainte) sunt manosi.Astazi am cunoscut pe cineva deosebit:Este vorba de amica pictorita,a unui prieten al meu fotograf Iulian.Intotdeauna am dorit sa ma aproprii ,de artisti,ce nu au ciudatenii patologice,sunt calzi sufleteste nu se incadreaza in tineretul actual rapace, preocupat exclusiv de imbogatire rapida fara prea multe eforturi.Oameni care precum spunea unul din cei mai buni prieteni ai mei,Stefan pretuiesc o intalnire intre prieteni chiar daca e tine 10 ore si nu fac ceva util,ci discuta probleme de viata,fac observatii.
Momentele in care timpul,,are rabdare,, ca in trecut,cand oamenii acordau atentie deosebita tabieturilor,iesirilor cu prietenii,gandurilor lor si in definitiv,lor insile.
Fie ca toamna asta sa ma elibereze de energiile negative acumulate de-alungului anului,de griji inutile,nemultumiri interioare.

Asa sa ma ajute Dumnezeu!

Intamplari din gradina mea sau Asa cum a fost si nu va mai fi niciodata!

Am cam lipsit destul de mult de pe tusa din pacate,dar nu fara alibi insa.Ce am mai facut intre timp?Mi-am sustinut lucrarea licenta pe limba germana unde am fost faultata de insasi coordonatoarea de lucrare,care mi-a dat 9 din motive pe care nu le comentez.Am dat mai apoi la un masterat la Litere de Comunicare si PR unde am fost respinsa eu si restul ,,catindantilor,, deoarece nu corespundeam criteriilor sofisticate ale profesorilor binevoitori ai acelei institutii.Lucrul acesta m-a intristat foarte tare.Si pentru ca asa cum am talentul de a ma lamenta o sa adaug pe lista esecurilor si faptul de a fi respinsa la 3 interviuri.Primul interviu avut in aceasta viata m-a dus la bulevardul Pache Protopopescu la o firma de apartament situata intr-o cladire de un grad seismic mare.

Initial eram extrem de entuziasmata de noua postura,cea de proaspata absolventa de Limbi Straine si chiar de limba germana si engleza.Ajunsa insa la locul cu pricina,am luat contact de pe norisorul meu pufos idealizat cu realitatea apriga in care proaspatul absolvent este tratat dorsal,obligat sa astepte 1 ora pana se sinchisesc cele de la HR sa inceapa interviul, i se dau texte de informatica specializate (desi nu i s-a comunicat initial acest lucru).Lista de incoveniente e generoasa:Ulterior,in timpul testului s-a blochat laptopul ceea ce le-a obligat pe cele de la recrutare sa se invarte 3 in jurul unei domnisoare supraponderale dar foarte zambitoare pentru asista momentul in care laptopul este conectat la priza.Bineinteles,luata pe nepregatite nu am avut vreo performanta remarcabila la textele acelea de it pe germana(nici in romana nu stiam terminologia specifica),ceea ce le-a indreptatit pe reprezentatele HR sa strambe din nas si sa spuna intr-un mod foarte arogant ca nu sunt de nivelul lor.

Nu am fost prea dezamagita de deznodamant si plina de sperante am purces in urmatoarea saptamana la alte interviuri.De remarcat un interviul avut acum 2-3 saptamani cand la 40 de grade am ajuns la Semanatoarea pentru un interviu ca suport tehnic pe limba germana la o firma indiana(aveam sa aflu mai tarziu).La prima vedere cladirea arata foarte bine,moderna,dar intrand inauntru vad indieni in blugi si adidasi nike vorbind engleza mai prost decat vorbesc eu olandeza,pitipoance in rochite gogosar.Soc,mi-am spus in gand si lucrurile avea sa devina si mai dureroase.Tipa de la recrutare facea pe desteapta,se credea la seminarii, scria la tabla,incerca sa para de gasca zambind de complezenta si m-a fatait cu 3 teste cretine intr-o ora in vreo 4 sali.Asa ca am facut testele la plesneala si feedbackul fu pe masura,dar nici ca ma deranja.

Cea mai ciudata experienta cu interviurile a fost cea de saptamana trecuta la un interviu pentru un post de germana la un call center in zona Militari.In mod straniu tipa de la recrutare parea foarte draguta si parea sa ma simpatizeze si drept dovada si fluxul meu verbal,frenezia si siguranta de sine.Succesul credeam eu este asigurat,doar ca...luni cand m-am intors in Bucuresti dupa o mini exursie prin tara aflai ca sunt respinsa.Motivul?Ei cauta persoane cu mai multa experienta tehnica si cu atentie pe detalii.Lucrurile astea,alaturi de context,tara condusa de o guvern cretin,incompetent care taie in mod tembel salarii,mareste taxe,impozite si da afara bugetatri,desi si in alte tari este inca criza economica,lipsa de speranta,mizeria de pretutindeni.sictirul cu care esti tratat de aproape toate institutiile statutlui, toate astea fac ca depresia mea legata de despartirea de Razvan sa fie insignifianta.



P.S:Am atasat poza respectiva in amintirea perioadei in care eu si susnumitul nu treceam prin criza financiara si sentimentala,cand el nu mintea asa la vedere,cand nu ma ameninta cu bataia,santaja,nu ma batjocorea si flirta cu prietenele mele.Era pe cand nu doream sa emigrez,cand mai exista speranta

Se poate mai rau de atat?

Tocmai m-am intors de la un examen,unul din multele sustinute in viata mea de studenta de pana acum.Trebuie sa recunosc ca mi-a lasat un gust amar,soarta mea academica si nu numai,soarta mea financiara tine de luarea acestui examen.Recunosc ca nu un eventual esec inseamna o cadere nervoasa,depresie de lunga durata si complexul de inferioritate.

Voi ajunge o ratata profesional vorbind,si toate planurile mele se dau automat peste cap.N-am sa mai pot umbla decat cu ochii-n pamant si nu voi putea sa mai tin legatura cu fostii colegi.

P.S Stiu ca dramatizez,dar situatia este reala,doar poate proportiile sunt altele.....

,,Ma omor incet rosu violet....!,,

In ciuda titlului,nu indemn la sinucidere de niciun fel fie ea personala ori de grup.Motiv alegerii este simpla lipsa de inspiratie si amintirea vremurilor din liceu cand eram fana infocata a trupei Luna Amara(oare o mai exista?A mai auzit cineva de ea in ultimul timp?).De ce mi-am adus aminte brusc de lucrurile acestea?Pentru dupa cativa ani asa de permanenta de tranzitie si de degringolada chiar numai exista nicio speranta.Toate reminiscentele de intelectuali s-au vandut regimului fara posibilitatea de intoarcere,plecarile tinerilor sunt masive si in scurt timp aceasta tara va apartine doar pensionarilor nostalgici,celor de la putere(evident)oportunistilor si nu in ultimul rand celor cu P.C.R(pile,cunostinte,relatii).

Tonul fatalist este influentat de plecarea peste hotare a celei mai bune prietene din dorinta de a scapa din cloaca domestica,plecare spre alt continent,Antalya.

,,April is the cruelest month,, but May as well!

Imi cer scuze pentru faptul ca am scris un post,desi nu am publicat nimic sub acel titlu.(sunt aiurita).Trebuie sa marturisesc ca singurul motiv pentru care scriu acest post este cel de detasare.Incerc sa ma rup scriind ,de peisajul exterior si de probleme.Recunosc deasemenea ca sunt o persoana sensibila si evenimentele exterioare ma macina,provocandu-mi stari de angoasa si chiar insomnii.
( Poate nu este intamplator faptul ca si poetul autohton al spleenului a fost nascut sub acelasi semn zodiacal ca mine si ma refer aici la nimeni altul decat....Bacovia).Lucrurile anul acesta au iesit din matca:Cum deschizi tembelizorul te si lovesti de o imagine apocaliptica intretinuta de masurile anti criza ale ,,luminatului,, nostru prim ministru:Peste tot numai sistari de fonduri,concedieri in bloc,scaderi dramatice de salarii.La acestea se adauga situatia apropiata cand proaspat absolventa ma voi trezi in fata situatiei de a nu gasi un loc de munca decent (cu toate cunostintele de germana si olandeza).Gandul acesta ma face serios sa-mi iau gandul strainatatii.Oricum,tara asta este pe nasalie,Basescu pare sa fie eternul conducator,mizeria,incompetenta,mitocania,manelele, si nepotismul vor face legea.

Nu m-am simtit vreodata legata de istoria nationala sau de acest popor.M-am considerat mereu o,,bozgora,, poate din cauza originii fino ugrice,dar acum mai mult ca oricand vreau sa fiu un om liber pe cat posibil si sa ma confund cu masele.As dori sa fiu un pion neinsemnant,dar caruia sa nu-i fie frica cand traverseaza strada ca va fi calcat si pe trecere semaforizata, ca este accidentata mortala pe drumurile patriei sau ca ii va cadea o caramida in cap de pe o cladire cu bulina rosie.Am dreptul la siguranta, la un loc de munca si salariu decent si la curatenie.Toate aceste motive ma fac sa procedez precum multi sa emigrez,nu din dorinta de parvenire ci din de respect pentru propria identitate!,, Asa sa ma ajute Dumnezeu!,,

,,Show must go on!,,

Vomit deci exist!

Uneori adica intotdeuna ma simt de parca as fi venit in alt timp sau alta dimensiune si am aterizat brusc pe pamant.Sunt tot felul de oameni nebuni cu care nu am absolut nimic in comun si pe care trebuie sa-i inghit si alaturi de care trebuie sa traiesc.Se poarta hedonismul si ca atare imaginea.Viitorul nu arata deloc bine,vine sfarsitul lumii si nu glumesc.Te izbesti de tipi care se preocupa de fizic mai ceva decat femeile,care se epileaza,penseaza,isi fac manichiura si merg la tratamente faciale!La felul in care decurg lucrurile ma intreb daca n-o sa se ajunga la un grad de absurditate in care sa dispara specia barbati.Adica sa fie doar niste naluci care aduc cu semnalamente fizice si atat.Oare cat mai va dura asta?

File de jurnal

Azi dupa cateva zile siberiene a mijit soarele si brusc odata cu el a adus cum spun englezii,,a flicker of hope,,.Tot timpul am simtit o atingere divina,in momentul cand apare pe cer, nu degeaba egiptenii si probabil si altii aveau un cult pentru soare avand chiar zeitati ale luminii.Lumina asociata cu soarele reprezenta pentru romantici cunoasterea si ceva mai brutal:ratiunea.Dar soarele are si o functie mistica,reprezinta aproape un mesager al divinitatii sau chiar divinitatea insasi.Astazi am simtit ca toata suferinta mea,dealminteri inutila si egocentrista(Ma autocompatimesc cat de persecutata am fost eu de monstrul Razvan,scapand din vedere ca a fost un act constient in care m-am complacut si mai grav, desi am primit cartonase rosii m-am incapatanat sa raman ancorata in idila fictiva).Ma intreb ce doare mai mult la despartire?Pai,obisnuinta ar fi una chiar si atunci cand lucrurile par sa scartaie,omul fiinta in mare comoda se gandeste ca participat la multe lucruri alaturi de fiinta considerata iubita, ca ii leaga amintirile,prietenii comuni poate chiar niste copii, facandu-i cadou o mare parte din propria adolescenta sau chiar tinerete acelei persoane.Mai este si o dimensiune psihologica mai dureroasa,planurile in care ai inclus persoana,adica nu persoana ca atare ci proiectia ta asupra persoanei,autosugestia!(Rari sunt cei care chiar ii apreciaza pe ii adora pe acele fiinte dragi asa cum sunt nu cum isi inchipuie ei ca sunt).Si acest cocktail de intamplari,impresii,proiectari nu poate duce decat intr-o singura directie la suferinta sigura.Am observat din ,,experienta mea de om mare,, ca suferinta nu e cuantificabila si ca simpla contemplare si lamentarea sunt o forma de lasitate sinonime cu resemnarea.Suferinta este un fel de ,,intriga,, epica ,un moment crucial,poarta catre noi experiente,catre noi orizonturi,e iesire dintr-o stare nociva si trebuie sa-i fie recunoscator pentru ca te propulseaza cu siguranta catre ceva mai bun vezi mentalitatea:Avem o problema ei bine si cum o rezolvam?In concluzie,oricat de sinistru ar suna omul n-are nevoie neaparat de o persoana iubita alaturi,trebuie sa se aiba pe sine si inca ceva un sprijin spiritual,nu te duci cu persona iubita de mana pe lumea cealalta,nu te nasti cu aceea pesoana starea de comuniune este provizorat,in rest suntem singuri cu frustrarile noastre.....

,,Intoarcerea din Iad!,,

Se pare ca indiferent de vointa individuala sau controlul asupra vietii care nu este nici pe de parte total,lucrurile iau o intorsura din cele mai neasteptate directii,dar ca asta se intampla este semnul suprem al interventiei divine.Stiu ca voi fi acuzata de glas fanatic religios,insa asta e fenomenul din pacate oricat de stereotipic ar fi lucrurile se intampla altfel decat asteptarile noastre,altfel totul este un hazard interminabil care nu poate decat-l indeparteze si mai rau de traseul sau socio-profesional si de lucrurile cu adevarat importante.Eu mi-am pierdut 5 ani din viata alergand in zadar dupa 1 himera care himera s-a retras discret nu inainte de preavize, de presara venin si provoca durere de nesuportat fizica si spirituala.Aceasta piaza rea nu este altul decat un anume domn R,cum ii face placere sa se autointituleze ,,persoana distinsa,, tocmai pentru ca ceilalti vad ce am vazut la 17-18-19 si mai tarziu pana acum la inaintata varsta de 21 de ani, suprafata,aparenta de om altruist, preocupat direct de suferinta individuala nu numai prin empatie,dar cu ajutor imediat financiar,sfat bun si tot arsenalul filantropic necesar pentru persuasiune.Intr-un fel acest,,divort,, nu este decat o eliberare necesara,pentru ca acest ,,personagiu,, nu este decat un furnizor de energii si emotii negative.

,,Amintiri din casa mortii!,,

In ciuda cu aluzii dostoievksiene cel putin in privinta titlului,ceea ce urmeaza sa spun nu tine atat de memorii din inchisoare ci de lucruri mai putin grave,dar care te traumatizeaza suficient.Stiu ca sunt la moda proza de tip jurnal asa ca nici eu nu mi-am propus sa fac exceptie si am sa abordez o tema mai putin importanta chiar clicheatica familia si cat de importanta este ea in evolutia sau distrugerea unui caracter.Ma voi opri la ultimul exemplu.Pentru multi relatia mama-fiu/fiica este o relatie antagonica dragoste-ura,ce are aveti insa doar de a doua dimensiune,cea de tip kafskian.Relatia cu mama a fost mereu in cazul meu una dificila,chiar proba de rezistenta,n-am fost niciodata la inaltimea pretentilor einici pe linie spirituala(Prietenii stiu de ce)nici de caracter nici socio-profesionala de niciun fel.Ea n-a inteles niciodata si nici nu va intelege vreodata ca o atitudine de tip dictatorialo-habotnic nu duce la niciun rezultat ci mai mult naste brese intre autoritate parentala(am folos din-adins termenul) si copii, brese uneori de nestrabatut.Cu timpul am invatat ca firea mea razvratita mostenire paterna nu e compatibila cu cea docila impusa de religie si de aici drept urmare si dezastru conflicte.Am descoperit ca nu ma implineste refugiu in credinta forma extrema,asta nu poate fi decat mostra de slabiciune din partea cuiva(nu credinta in sine ci exagerea ei,cei care au ajuns sa confunde religia cu morala),la mine s-a ajuns in situatia in care asta constituie un obstacol si am ajuns sa-mi doresc si sa fac tot posibilul sa pararesc cat mai curand,,cuibul,, pentru a savura aerul unei cat de cat normalitati.Nu se poate trai sub un acoperis cu persoane habnotnice care fac din orice esec prilej de acuze exagerate si uneori nefondate,care pun la indoiala calitati reminisciente ereditare si care te umilesc si au dispozitii schimbatoare,persoane care prevestesc zilnic ca vine sfarsitul lumii(e cazul tatalui vitreg,matematician ratat dupa propria caracterizare)si care considera rugaciunea si telefonatul diferitilor calugari drept panaceu universal.Se spune sa-mi fie cu iertare,ca nu este de stat printre,,nebuni,, risti sa ajungi ca ei si n-am de gand sa ajung ca personajul din Maestrul si Margareta din Bulgakov sa rostesc:,,Alo,sunt Berlioz si va sun de la balamuc!,,...