Intamplarile din ultimul timp care il implica pe Cristi mi-au adancit sensibilitatea si m-au condus spre o concluzie trista:Cel mai mare blestem al cuiva este singuratatea de aceea alearga atatia spre un stil de viata hedonist,altii merg mai departe consuma stupefiante,altii innebunesc sau alearga sa socializeze.
Il ,,inspectam,, pe Cristi,tipul amintit in episodul anterior, de care m-am indragostit de curand si mi-am dat seama ca el practic a a recurs la droguri nu numai din slabiciune,anturajul nepotrivit,dat fiind apartenenta sa la hippiotism ci ca refugiu,nu este multumit cu el insusi,cu viata sa,se simte singur si are nevoie de o stare artificiala in care este permanent fericit si alaturi de ceilalti.
Daca ar fi fost suficient de constient totusi s-ar desprinde de acest stil de viata gaunos si si-ar focaliza intreaga energie spre educatie:Si-ar oferi sansa de ajunge un arhitect interesant,s-ar desavarsi spiritual si poate s-ar implica emotional(De 5 ani cand este sub efectul stupefiantelor i-a disparut stratul pineal si partea afectiva se reduce la selectarea unor potentiale admiratoare si executarea mecanica a actului fizic iar apoi retragerea completa din legatura).
Pana la urma vorba filmului: ,,De ce ma batai atata?,, La cate te poti astepta din partea unui narcoman ce a vizitat in mod frecvent spitalul 9 cu diagnostic de schizofrenie paranoida,care de 5 ani o duce din petrecere in petrecere?Faptul ca avem gusturi comune muzicale, cinematografice,ca inca nu i-a fost afectat creierul in intregime, ca este ,,un barbat bine,, si nu spune foarte multe.Nu ma pot lasa cramponata de o singura trasatura daca asamblul nu este in conformitate cu ceea ce astept eu.
Si totusi,nu ma simt mai bine..... Daca are cineva vreun sfat,o vorba buna de spus este bine venit.
No comments:
Post a Comment