Aseara pe cand ma aflam in masina cu Andrei mi-am adus aminte brusc de un personaj considerat de mult uitat,cineva,cuibarit prea mult timp in mintea si viata mea.Discursul lui:Faptul ca incerca sa ma convinga ca viata este nimic decat vis, in care noi detinem controlul,ca nimic nu este real,ca eu sunt egoista,snoaba si ma exprim pretios mi-a adus aminte de un anume el:Povestea este simpla si totusi pe atat de complicata:L-am cunoscut cand eram mai mici,cand eu eram si mai copilaroasa si naiva si parand un om altruist,serios si totusi delicat,traznit m-am indragostit instant.Am fost o vreme prieteni, cei mai buni(credeam si ma mintea el) ,dupa care lucrurile au evoluat cand ma asteptam mai putin,prin decembrie 2007.De atunci am inceput sa ne vedem si sa fim ceva mai apropiati,aveam afinitati comune:cinefilie,muzica buna,carcoteala,literatura etc etc.Simteam ca transcedenteam atunci,ca ajungeam pe alte plaiuri, calatoream in timp si spatiu,ca faceam parte din acelasi film,ca ne intelegem, comunicam si cel mai grav, ca lucrurile vor continua asa la nesfarsit.
Si totusi.. s-a intamplat inevitabilul:de Florii anul trecut calendaristic,fiind la bunici ,nu am putut raspunde invitatiei lui de iesi la o plimbare cu masina,motiv pentru care mi s-a gasit rapid inlocuitoarea, in persoana unei tipe nou cunoscute la o petrecere.Am reactionat nu tocmai frumos:Din cauza socului am izbugnit in plans,i-am spus sa nu nu ma mai caute vreodata si ca nu doresc sa stiu de existenta lui.Am fost acuzata ca as fi egoista,ca,, am comportament de Maricica cu 7 clase ,, si am avut reactii rupte din emisiunile ,,reality,,.
Lucrurile erau in derapaj evident:Incepuse sa ma roage sa ii,,fac lipeala,,cu prietene ale mele,sa ii organizez intalniri,eu eram din ce in ce mai tensionata cu facultatea si evident ca de aici refuzul meu si ploaia de acuze,reprosuri din partea lui.Apoi au aparut momente de tipul:Ne intalnim in oras intamplator el fiind in compania altcuiva eu am atacuri de panica,crize de plans.Cerand explicatii,mi se explica foarte,,franc,, ca el nu se justifica in fata nimanui cu atat mai putin a mea.Apoi dupa o farsa de a lui cu o asa zisa prietena,nu am mai putut face fata situatiei asa ca am capitulat lunile octombrie,noiembrie gasindu-ma in compania altui baiat.
Dar atasamentul meu fata de el precum si o anumita schimbare in bine (cum mi se parea mie) m-a facut ca de Revelion sa ne gasim la aceeasi petrecere.Imediat dupa am auzit comentarii de tipul:,,Cum se pot face aoscieri intre mine persoana distincta si tine?,,. sau,, De ce ti-as ura ,, La Multi Ani,, este ziua ta de Revelion?,, .Apoi au urmat 2 luni in care a disparut din peisaj ,,indragostindu-se nebuneste,(aveam sa aflu mult mai tarziu), si cand i s-au stricat,,apele,, a inceput sa ma caute sa ne intalnim.Am acceptat fiind convinsa de schimbare dar nu a fost sa fie.Ne certam din ce in ce mai des din orice,cea mai inocenta discutie se tranforma pentru el in ocazia perfecta pentru a-mi completa lista de defecte,de a imi aduce noi injurii.
Tensiunea era maxima,eram cum s-ar fie exprimat Andrei,,incinsa emotionala,,si nu in sensul pozitiv,plangeam des ,nu dormeam noaptea din cauza framantarilor,ajunsesem la amenintari cu bataia,santaj.Am simtit ca numai aveam nimic de pierdut,ce oare mai aveam de pierdut cand numai detineam nimic?Asa ca am vrut sa eradichez totul raul provocat atat fizic cat si psihic si am renuntat orice forma de dialog cu el.Acum,vesnica mea intrebare de ce a stat atat amar de vreme in preajma mea daca eu nu corespundeam criteriilor lui va ramane fara raspuns.....
No comments:
Post a Comment