File de jurnal

Azi dupa cateva zile siberiene a mijit soarele si brusc odata cu el a adus cum spun englezii,,a flicker of hope,,.Tot timpul am simtit o atingere divina,in momentul cand apare pe cer, nu degeaba egiptenii si probabil si altii aveau un cult pentru soare avand chiar zeitati ale luminii.Lumina asociata cu soarele reprezenta pentru romantici cunoasterea si ceva mai brutal:ratiunea.Dar soarele are si o functie mistica,reprezinta aproape un mesager al divinitatii sau chiar divinitatea insasi.Astazi am simtit ca toata suferinta mea,dealminteri inutila si egocentrista(Ma autocompatimesc cat de persecutata am fost eu de monstrul Razvan,scapand din vedere ca a fost un act constient in care m-am complacut si mai grav, desi am primit cartonase rosii m-am incapatanat sa raman ancorata in idila fictiva).Ma intreb ce doare mai mult la despartire?Pai,obisnuinta ar fi una chiar si atunci cand lucrurile par sa scartaie,omul fiinta in mare comoda se gandeste ca participat la multe lucruri alaturi de fiinta considerata iubita, ca ii leaga amintirile,prietenii comuni poate chiar niste copii, facandu-i cadou o mare parte din propria adolescenta sau chiar tinerete acelei persoane.Mai este si o dimensiune psihologica mai dureroasa,planurile in care ai inclus persoana,adica nu persoana ca atare ci proiectia ta asupra persoanei,autosugestia!(Rari sunt cei care chiar ii apreciaza pe ii adora pe acele fiinte dragi asa cum sunt nu cum isi inchipuie ei ca sunt).Si acest cocktail de intamplari,impresii,proiectari nu poate duce decat intr-o singura directie la suferinta sigura.Am observat din ,,experienta mea de om mare,, ca suferinta nu e cuantificabila si ca simpla contemplare si lamentarea sunt o forma de lasitate sinonime cu resemnarea.Suferinta este un fel de ,,intriga,, epica ,un moment crucial,poarta catre noi experiente,catre noi orizonturi,e iesire dintr-o stare nociva si trebuie sa-i fie recunoscator pentru ca te propulseaza cu siguranta catre ceva mai bun vezi mentalitatea:Avem o problema ei bine si cum o rezolvam?In concluzie,oricat de sinistru ar suna omul n-are nevoie neaparat de o persoana iubita alaturi,trebuie sa se aiba pe sine si inca ceva un sprijin spiritual,nu te duci cu persona iubita de mana pe lumea cealalta,nu te nasti cu aceea pesoana starea de comuniune este provizorat,in rest suntem singuri cu frustrarile noastre.....