,,Amintiri din casa mortii!,,

In ciuda cu aluzii dostoievksiene cel putin in privinta titlului,ceea ce urmeaza sa spun nu tine atat de memorii din inchisoare ci de lucruri mai putin grave,dar care te traumatizeaza suficient.Stiu ca sunt la moda proza de tip jurnal asa ca nici eu nu mi-am propus sa fac exceptie si am sa abordez o tema mai putin importanta chiar clicheatica familia si cat de importanta este ea in evolutia sau distrugerea unui caracter.Ma voi opri la ultimul exemplu.Pentru multi relatia mama-fiu/fiica este o relatie antagonica dragoste-ura,ce are aveti insa doar de a doua dimensiune,cea de tip kafskian.Relatia cu mama a fost mereu in cazul meu una dificila,chiar proba de rezistenta,n-am fost niciodata la inaltimea pretentilor einici pe linie spirituala(Prietenii stiu de ce)nici de caracter nici socio-profesionala de niciun fel.Ea n-a inteles niciodata si nici nu va intelege vreodata ca o atitudine de tip dictatorialo-habotnic nu duce la niciun rezultat ci mai mult naste brese intre autoritate parentala(am folos din-adins termenul) si copii, brese uneori de nestrabatut.Cu timpul am invatat ca firea mea razvratita mostenire paterna nu e compatibila cu cea docila impusa de religie si de aici drept urmare si dezastru conflicte.Am descoperit ca nu ma implineste refugiu in credinta forma extrema,asta nu poate fi decat mostra de slabiciune din partea cuiva(nu credinta in sine ci exagerea ei,cei care au ajuns sa confunde religia cu morala),la mine s-a ajuns in situatia in care asta constituie un obstacol si am ajuns sa-mi doresc si sa fac tot posibilul sa pararesc cat mai curand,,cuibul,, pentru a savura aerul unei cat de cat normalitati.Nu se poate trai sub un acoperis cu persoane habnotnice care fac din orice esec prilej de acuze exagerate si uneori nefondate,care pun la indoiala calitati reminisciente ereditare si care te umilesc si au dispozitii schimbatoare,persoane care prevestesc zilnic ca vine sfarsitul lumii(e cazul tatalui vitreg,matematician ratat dupa propria caracterizare)si care considera rugaciunea si telefonatul diferitilor calugari drept panaceu universal.Se spune sa-mi fie cu iertare,ca nu este de stat printre,,nebuni,, risti sa ajungi ca ei si n-am de gand sa ajung ca personajul din Maestrul si Margareta din Bulgakov sa rostesc:,,Alo,sunt Berlioz si va sun de la balamuc!,,...