De curand am intrat pe taramul varstei de 22 cu deprimarea de dinainte,bilant,concluzia ca tot singura sunt,ca nu ma simt mult mai matura.Ca ,,realizari ,,insemnate pe anul asta:Licentiata in filologie,luat la masterat cu nota aproape maxima,gasirea de job/uri,puterea de a fi iesit dintr-o relatie de cursa lunga complicata si neaducatoare de liniste.
Anul asta am trait prin tot felul de stari tumultoase,depresive motiv pentru perioada post licenta a reprezentat una plina de excese:De cateva zile am dormit prin alte case si anume la amica mea punkisto-hippioata(ma refer la pictorita).Cu cateva zile inainte am sarbatorit ziua mea.Initial eram extrem de suparata ca am fost lasata in pom de catre doua persoane considerate prietene,dar mi-am revenit ulterior.
Impresiile petrecerii:Gazda era mai vesela ca mine,a patinat pe podea pe frisca, s-a dansat pe muzica de la tembelizor(deoarece sarbatorita a avut grija sa uita stickul cu muzica acasa,gazda fiind proaspat mutata nu avea acces la internet).La un moment dat tvul s-a stricat si cineva a replicat foarte spiritual:Da-i mai doua peste cap sa-si revina!Petrecerea s-a terminat in zori,dupa ce un geam a fost,,vatamat,, lumea dormea in regim de Vama Veche pe jos gen 4 oameni pe canapea si ceilalti pana la 11 pe podea.
Am cunoscut aici un anume el:Inalt,subtire,cu ochii vii gingasi,iscoditori,negri,par de culoarea catargului,buze senzuale si trasaturi evreiesti aproape.Profesie este evident intelectuala:arhitect.Entuziasmul nu a aparut imediat ci dupa ce am discutat ulterior si am realizat ca avem multe puncte comune:Am discutat despre lumea post comunista,Orwell,filmele lui Tarkovski etc etc si atractia intelectuala crestea.La cateva zile dupa l-am revazut in casa amicei cu pricina si efectiv trepidam de fericire.Am discutat tot felul de chestiuni si am ramas impresionata de tristetea de pe chipul lui,de aerul boem declansat,anumite neputinte pe care le ,,trateaza,, de 5 ani cu ,,k,, ori ,,cui,,(pentru specialisti) ocupatii ce l-au dus in pragul distrugerii,slabiciune fizica,resemnare ca si-a abandonat preocuparile academice pentru petreceri zilnice.
Intamplarea cu pricina m-a lasat putin debusolata:Nu stiu exact ce ar trebui sa fac in continuare daca sa ma agat de el,sa-l ajut sa il evit asa cum ma sfatuiesc prietenii.
Din aceasta dilema nu pot iesi,am decis!
4 comments:
tu oricum stii ce vei face. :)
Pai cred ca vom ramane just buddies,altfel risc sa ma atasez si deoarece el nu vrea sa fie salvat si sa renunte la modul sau de viata hippioto-distrugator prefer sa nu ma cramponez nici eu.Prietenii mei mai degraba ma vad pe mine ,,tovarasa de suferinta,, la dezintoxicare decat pe el,,clean,,.
'el nu vrea sa fie salvat'
Domne,tu aceasta mesie a droghistilor, apari calare pe o oaie alba si il tragi din ghiarele cuielor si kk urilor (pentru cunoscatori,evident) doar tu ii poti arata calea. El, defapt, vrea sa fie arhitect dar are nevoie de altcineva sa ii arate asta si doar tu ii poti arata calea, o mesie pe oaie. Trebuie sa il salvezi!!! Te-ai gandit ca nu esti cu nimic mai presus de omul asta si ca nu ai dreptul sa il judeci, ca poate e o alegere ce face el? Deci isi stie destinul si il accepta, spre deosebire de altii care nu isi rezolva problemele lor dar vor sa ii salveze pe altii, astfel, crezand ca se salveaza pe sine. Dar ce stiu eu, nu? Revin, ma duc sa bag un 'cui' (ptr profesionisti)
(pe 10.000 lei vechi ca nu apare comentul, sau, daca apare, o sa urmeze un raspuns super acid, cu multe cuvinte pe care eu nu le cunosc, neologisme gratuite. Ce stiu eu, dom'le, ce situatie sa cunosc eu? Nu trebuie sa cunosc situatia sa imi dau seama cat de Iisusic te simti)
Sanatate si respect.
Stimabile,nu folosesc neologisme cand nu e cazul doar sa arat cat de desteapta sunt asta odata.A doua oara:Nu urmeaza niciun raspuns acid,commentul tau fiind drept urmare publicat.Probabil ca am luat prea in serios rolul meu si mi-am dat importanta prea mare.El si-a decis soarta de vreo 5 ani incoace.Nu imi ramane decat sa urmez ceea ce deja am inceput si anume sa frecventez cercurile si petrecerile hippie.Pana la urma ei raman ultima miscare culturala.
Post a Comment