La vita es sueno!

Una din vechile obsesiile principale ale romanticilor prezenta oniricului in cotidian.Unde mai pui ca ciclul de intamplari ce se deruleza zilnic in fata ochilor tai aduce a Ionescu prin absurdul si incontrolabilul lor.Te plimbi pe strazi si observi fizonomii necunoscute si ai sentimentul totusi de dejavu,ti se intampla lucruri de un inexplicabil evident si faci in mod surprinzator corelatie cu un film absurd gen ,,Vara trecuta la Marienbad,, sau iti amintesti ca acele lucruri s-au ,,desfasurat,, intr-o seara precedenta pe cand te aflai in stare de somnolenta si te mira de similitudinea lor. Chiar si peisajele,anotimpurile au ceva apamantean uneori nu degeaba utilizandu-se sintagma peisaj,,de vis,,.Visul e mai prezent in viata noastra decat ne putem noi inchipui, iar menirea cinematografului artei prin extrapolare este de a filtra realitatea, de a reprezenta o portita de scapare,insa care nu te strecoara insesisabil intr-un univers narcotic. Nu trebuie sa fii propriul tau stapan in viata,oricum nu vei reusi,trebuie sa sa sporesti misterul si sa pastrezi nedezlegata partea de vis a vietii,fara sa fii talmaci,trebuie sa ii sporesti misterul,,,Poate chiar si moartea ca unica realitate a vietii este un vis prin trezirea in fata Marelui Necunoscut sau poate imi zumzaie inca in creier:,, Intr-o noapte un tren....,,