Chercez mon garcon!

Fac aluzie la un scurt metraj care a scapat ca prin urechile acului de cenzura comunista,film autohton evident a carui tema era senectutea:Un tanara regizor tot incerca sa-l filmeze pe un batran iesind la plimbare un caine locatia fiind stabilita intr-o casa boiereasca si culmea tanarul nu apuca deloc in cele din urma sa-l filmeze deoarece in momentul in care se afla despre menirea tanarului toti vecinii precum si militianul din dotare interpretat de Cotescu il asalteaza pentru a aparea in film iar la final se zareste silueta batranului indepartandu-se mergand cu cainele la plimbare... Ce legatura au toate aceste lucruri cu mine?Directa niciuna indirecta urmatoarea:De cateva vreme mai precis 2 ani drumul meu s-a interesectat cu 1 tanar cu care ma intalnesc in circumstante foarte bizare:L-am intalnit la festivalul Dakino de acum 2 ani,la biserica Sf Parascheva de pe bd N.Titulescu (pe care dupa spiritul meu de observatie o frecventeaza)anul trecut,in gangul de la sala de sport de la mine de la facultate,langa magazinul vodafone pe magheru.Culmea de fiecare data cand l-am intalnit cu exceptia festivalului Dakino de acum 2 ani de fiecare data m-am purtat dispretuitor desi exercita asupra mea o fascinatie evidenta nu atat ca barbat(desi si acest lucru e adevarat) ci ca persoana:Primavara asta ma duceam la facultate foarte mandra de mine imbracata dolly girl si tunsa anii 60 pomadata si aranjata,l-am intalnit exact in momentul in care ma intrebam ce mai face: De aceeasi inaltime impunatoare,tuns de data asta ,cu aceeasi ochelari cu rama alba,cioc, stil vestimentar hippioto-punk si adidasi de skater,aer rusesc(vezi parul blond-saten ochii albastri) si zambetul discret in coltul gurii m-a privit uimit eu insa i-am intors spatele ostentativ si am plecat.(Nici pana azi nu-mi pot explica gestul).De atunci nu l-am mai intalnit decat fugar si intotdeuna ma simt vinovata si dezonorata sa-l abordez ca si cand aveam siguranta ca-l voi mai revedea.Si totusi poate n-am sa-l mai vad niciodata,poate voi ajunge si eu ca personajul lui Mircea Diaconu din Filip cel Bun si tanara blonda din metrou sa ratez mereu ocazia de-al vedea sau ca tanarul regizor si batranul din filmul mai sus mentionat.(Nici nu-mi doresc multe in ceea ce-l priveste doar sa ii aflu numele,timbrul vocii,varsta,profesia si cam care ii este Weltanschauungul!) De aceea lansez acest apel catre voi,cei care recunoasteti acest tanar dupa aceste semnalamente, va rog dati-mi datele lui de contact.Multumesc anticipat!

Stingerea!
Anul acesta are o semnificatie anume pentru mine si nu pentru ca e,,anul inagural,, al crizei financiare in care,,intram si noi in randul lumii,, nici pentru ca in plan personal este ultimul an de parazit,ci pentru ca anul acesta este revenind la planul personal an al schimbarilor:In primul rand, am parasit intunericul ca atare au fost redescoperite niste preferinte cromatice si muzicale,in al doilea rand nu ma mai entuziasmeaza mersul la concerte rock cu zbantuiala aferenta(prefer sa ascult in tihna acasa,poate doar concerte jazz), nu ma deranjeaza ca n-am mai fost de 2 ani in club,ori ca nu sunt,,populara,,ori ca n-am prieteni de facultate(socializez doar cand este neaparata nevoie),nu-mi trezeste niciun interes strainatatea adica Occindentul(doar roboti si cladiri)si nici nu sufar de complexul fetei fara prieten.Din cercul de prieteni am sau mai bine zis s-au dat afara toti neaveniti si s-a restrans la minunatul numar 4,am realizat ca am mentalitate de pensionar:prefer compania unui domn arhitect de o varsta venerabila decat cea celor de varsta mea in multe cazuri.O alta concluzie bizara pentru unii:nu vreau viata de familie.Vreau sa raman Marea Singuratica,sa activez intr-un domeniu profesional care sa nu tina exclusiv de munca la birou ci si de creativitate si mai am un singur dor sa am aerul artistelor din anii 30-60 independente,dar in acelasi timp sofisticate.Imi urez succes.

Viata pe Marte
Am urat intotdeuna aroganta,desi unii ma acuza ca eu insasi as suferi de aceasta maladie si da recunosc am uneori un aer de superioritate si da e dovada de prostie. Insa,in ultimul timp ma simt atat de extraterestra,incat acest tip de atitudine stupida e o forma de refugiu fata de cei din jur in general.Cineva demonta azi teoria mea cum ca as fi altfel si ma chinui prea mult sa par ceea ce nu sunt ,iar tocmai deaceeadevin ridicola sau arficiala.Trebuie sa precizez din capul locului ca sunt foarte sensibila la critici:e un afront fata de orgoliul meu propriu hiperatrofiat,dar apoi ma gandesc daca nu cumva au dreptate.Mai grav este candinterlocutorul nu are dreptate si in spatele criticilor se ascunde nu bunavointa autorului ci o nemultumire legata de propria persoana sau pura rautate.Acest lucru mi s-a intamplat foarte recent si m-a cam scandalizat,dar pe de alta parte are marele merit sa-mi revizuiez atitudinea fata de ceilalti:De astazi am sa ma comport cu interlocutorii la fel cum se comporta si ei cu mine nimc mai mult.Astfel scap de dezamagiri si ma si protejez. Imi vad de destinul meu,urmez in continuare traseul de autodepasire a limitelor,de cultivare,de persistare in preocuparile culturale.Nu am regretul absentei elementului,,amour,,ci di contra il eradicez pentru tot restul vietii cel putin forma lui de manifestare imperfecta.Nu vreau sa ma casatoresc,sa am copii nici macar sa mai am prieten.Un tanar imi spunea acum 2 ani ca i se pare incredibila incrancenarea mea sa nu mai am vreodata prieten si ma contrazicea vehement si uite c-am avut dreptate de 2 ani sunt singura cuc si nu vreu ca lucrurile sa stea altfel vreodata. Unii se intreaba poate de ce am intitulat viata pe Marte? Pai,pentru ca am din ce sentimentul ca vin de pe o alta planeta: 1 nu-mi place sa socializez,nu-mi plac iesirile in oras decat cu cei cativa prieteni,nu-mi place clubbingul,nici sa merg la concerte,nici sa merg la mare,munte cu unii altii.Nu vreau sa cunosc pe nimeni nou,ma deprima corporatismul,ipocrizia,rautatea si superficialitatea oamenilor. As vrea uneori sa ma retrag din lume,cine stie poate peste cativa ani,calita de aceste tare umane chiar voi face acest lucru..... Title Blog Entry Am urat intotdeuna aroganta,desi unii ma acuza ca eu insasi as suferi de aceasta maladie si da recunosc am uneori un aer de superioritate si da e dovada de prostie. Insa,in ultimul timp ma simt atat de extraterestra,incat acest tip de atitudine stupida e o forma de refugiu fata de cei din jur in general.Cineva demonta azi teoria mea cum ca as fi altfel si ma chinui prea mult sa par ceea ce nu sunt ,iar tocmai deaceeadevin ridicola sau arficiala.Trebuie sa precizez din capul locului ca sunt foarte sensibila la critici:e un afront fata de orgoliul meu propriu hiperatrofiat,dar apoi ma gandesc daca nu cumva au dreptate.Mai grav este candinterlocutorul nu are dreptate si in spatele criticilor se ascunde nu bunavointa autorului ci o nemultumire legata de propria persoana sau pura rautate.Acest lucru mi s-a intamplat foarte recent si m-a cam scandalizat,dar pe de alta parte are marele merit sa-mi revizuiez atitudinea fata de ceilalti:De astazi am sa ma comport cu interlocutorii la fel cum se comporta si ei cu mine nimc mai mult.Astfel scap de dezamagiri si ma si protejez. Imi vad de destinul meu,urmez in continuare traseul de autodepasire a limitelor,de cultivare,de persistare in preocuparile culturale.Nu am regretul absentei elementului,,amour,,ci di contra il eradicez pentru tot restul vietii cel putin forma lui de manifestare imperfecta.Nu vreau sa ma casatoresc,sa am copii nici macar sa mai am prieten.Un tanar imi spunea acum 2 ani ca i se pare incredibila incrancenarea mea sa nu mai am vreodata prieten si ma contrazicea vehement si uite c-am avut dreptate de 2 ani sunt singura cuc si nu vreu ca lucrurile sa stea altfel vreodata. Unii se intreaba poate de ce am intitulat viata pe Marte? Pai,pentru ca am din ce sentimentul ca vin de pe o alta planeta: 1 nu-mi place sa socializez,nu-mi plac iesirile in oras decat cu cei cativa prieteni,nu-mi place clubbingul,nici sa merg la concerte,nici sa merg la mare,munte cu unii altii.Nu vreau sa cunosc pe nimeni nou,ma deprima corporatismul,ipocrizia,rautatea si superficialitatea oamenilor. As vrea uneori sa ma retrag din lume,cine stie poate peste cativa ani,calita de aceste tare umane chiar voi face acest lucru.....
Post Entry Cancel
said 4 months ago Edit · Delete · Permalink · Comments (0)

,,Omul este mare abia atunci cand recunoaste ca este mic!,, sau Daca Dumnezeu n-ar exista viata ar fi un sir infinit de absdurditati
Azi m-a,,traznit,, inspiratia dupa ce mi-au alunecat ochii pe blogul unora si altora si chiar pe blogul unei fatuci posesoare de cont pe deviant si de blog ce-si declara in cadrul unei postari aderenta la gandirea ateista.Nu-mi pot suprima parerea despre aceasta cateogrie,,care este,,una foarte proasta.Se pot lua exemple nenumarate care atesta faptul ca ateismul e specific mediocritatii(familiile aristocrate chiar si pe plaiurile noastre n-au fost in veci atee la fele cazul si intelectualilor autentici interbelici-prietenii mei:Noica,N.Ionescu,Eliade etc. Ateismul e si o perversiune intelectuala,flagel ce nu credeam in veci ca va cuprinde generatia intelectuala actuala.Dar care alta poate fi consecinta fireasca a cuiva care se este ,,tolerant,, si ii pune la zid pe ceilalti cu invective ne nereprodus pentru a pastra cutuma bunului simt.Vi se pare ca Dumnezeu este un concept agreabil unui filo-homosexualitate sau unuia ce considera ca dupa el potopul? Nu,Dumnezeu e incomod unora care,,cred in ei,, si numai in ei.Astia sunt justi si nestramutati in opiniile lor,traiesc sa avanseze pe scara sociala,sa aiba case si masini de lux,sa-si faca vacante exotice si ca sa manance la extrapret.Aceasta categorie de oameni nu vor pune in veci la indoiala infailibilitatea parerilor lor,sau faptul ca au gresit,sau ca au defecte.Religia li se pare,,lame,, pentru fraieri,frustrati,ratati sau pentru cei ce nu se afla in deplinatatea facultatilor mintale.Acestia nu vor accepta micimea omului,limitarea sa ca gandire,si calabilitatea sa emotionala in fata catrastrofelor fie ele calamitati naturale sau in viata privata.Omul singur aflat la rascruce de drumuri nu poate vede decat solutii ca sinuciderea,aruncarea in vicii sau in depresie.Nimeni nu poate contesta modestia adevaratilor intelectuali,cum nimeni nu poate contesta ca oamenii atei sunt aruncati in lume in plin univers kafkiano-becketian. Title Blog Entry Azi m-a,,traznit,, inspiratia dupa ce mi-au alunecat ochii pe blogul unora si altora si chiar pe blogul unei fatuci posesoare de cont pe deviant si de blog ce-si declara in cadrul unei postari aderenta la gandirea ateista.Nu-mi pot suprima parerea despre aceasta cateogrie,,care este,,una foarte proasta.Se pot lua exemple nenumarate care atesta faptul ca ateismul e specific mediocritatii(familiile aristocrate chiar si pe plaiurile noastre n-au fost in veci atee la fele cazul si intelectualilor autentici interbelici-prietenii mei:Noica,N.Ionescu,Eliade etc. Ateismul e si o perversiune intelectuala,flagel ce nu credeam in veci ca va cuprinde generatia intelectuala actuala.Dar care alta poate fi consecinta fireasca a cuiva care se este ,,tolerant,, si ii pune la zid pe ceilalti cu invective ne nereprodus pentru a pastra cutuma bunului simt.Vi se pare ca Dumnezeu este un concept agreabil unui filo-homosexualitate sau unuia ce considera ca dupa el potopul? Nu,Dumnezeu e incomod unora care,,cred in ei,, si numai in ei.Astia sunt justi si nestramutati in opiniile lor,traiesc sa avanseze pe scara sociala,sa aiba case si masini de lux,sa-si faca vacante exotice si ca sa manance la extrapret.Aceasta categorie de oameni nu vor pune in veci la indoiala infailibilitatea parerilor lor,sau faptul ca au gresit,sau ca au defecte.Religia li se pare,,lame,, pentru fraieri,frustrati,ratati sau pentru cei ce nu se afla in deplinatatea facultatilor mintale.Acestia nu vor accepta micimea omului,limitarea sa ca gandire,si calabilitatea sa emotionala in fata catrastrofelor fie ele calamitati naturale sau in viata privata.Omul singur aflat la rascruce de drumuri nu poate vede decat solutii ca sinuciderea,aruncarea in vicii sau in depresie.Nimeni nu poate contesta modestia adevaratilor intelectuali,cum nimeni nu poate contesta ca oamenii atei sunt aruncati in lume in plin univers kafkiano-becketian.
Post Entry Cancel
said 3 months ago Edit · Delete · Permalink · Comments (0)

La vita es sueno!

Una din vechile obsesiile principale ale romanticilor prezenta oniricului in cotidian.Unde mai pui ca ciclul de intamplari ce se deruleza zilnic in fata ochilor tai aduce a Ionescu prin absurdul si incontrolabilul lor.Te plimbi pe strazi si observi fizonomii necunoscute si ai sentimentul totusi de dejavu,ti se intampla lucruri de un inexplicabil evident si faci in mod surprinzator corelatie cu un film absurd gen ,,Vara trecuta la Marienbad,, sau iti amintesti ca acele lucruri s-au ,,desfasurat,, intr-o seara precedenta pe cand te aflai in stare de somnolenta si te mira de similitudinea lor. Chiar si peisajele,anotimpurile au ceva apamantean uneori nu degeaba utilizandu-se sintagma peisaj,,de vis,,.Visul e mai prezent in viata noastra decat ne putem noi inchipui, iar menirea cinematografului artei prin extrapolare este de a filtra realitatea, de a reprezenta o portita de scapare,insa care nu te strecoara insesisabil intr-un univers narcotic. Nu trebuie sa fii propriul tau stapan in viata,oricum nu vei reusi,trebuie sa sa sporesti misterul si sa pastrezi nedezlegata partea de vis a vietii,fara sa fii talmaci,trebuie sa ii sporesti misterul,,,Poate chiar si moartea ca unica realitate a vietii este un vis prin trezirea in fata Marelui Necunoscut sau poate imi zumzaie inca in creier:,, Intr-o noapte un tren....,,

Vomit deci exist!
Imi place postura de observant pentru ca la inaltimea mea de 1,65 se vad suficiente lucruri, ca de exemplu unele categorii umane.Astazi sub lupa sunt entuziastii incluzand aici cei ce privesc cu speranta spre Occident,cei care rup ringul discotecilor pentru toparlani,cei care isi fac concedii extravagante unde chiar si sa respiri este la extrapret.Si te intrebi in contextul actual in care totul se duce de rapa cum mai te poti casatori,face copii si lucrurile mai sus mentionate,nu este un act de incostienta?Poate ca sunt eu nebuna,dar nu par sa ader unei categorii,unui grup cu asfel de preocupari:nu-mi place clubareala,nu ma dau in vant dupa petreceri fac asta foarte rar si din respect pentru gazda,nici marea sau strainatatea.Prefer sa meditez,citesc,merg la filme vechi,teatru,sa ma intalnesc cu cel mai bprieten.Si pana la urma cei care duc un trai asa hedonist nu-si dau seama ca este un mod de pierdere a timpului,energiei,diminuare a neuronilor si toate se vor finaliza la un moment dat cand se vor trezi batrani bolnavi si singuri singura consolare ramanand amintirea.... Title Blog Entry Imi place postura de observant pentru ca la inaltimea mea de 1,65 se vad suficiente lucruri, ca de exemplu unele categorii umane.Astazi sub lupa sunt entuziastii incluzand aici cei ce privesc cu speranta spre Occident,cei care rup ringul discotecilor pentru toparlani,cei care isi fac concedii extravagante unde chiar si sa respiri este la extrapret.Si te intrebi in contextul actual in care totul se duce de rapa cum mai te poti casatori,face copii si lucrurile mai sus mentionate,nu este un act de incostienta?Poate ca sunt eu nebuna,dar nu par sa ader unei categorii,unui grup cu asfel de preocupari:nu-mi place clubareala,nu ma dau in vant dupa petreceri fac asta foarte rar si din respect pentru gazda,nici marea sau strainatatea.Prefer sa meditez,citesc,merg la filme vechi,teatru,sa ma intalnesc cu cel mai bprieten.Si pana la urma cei care duc un trai asa hedonist nu-si dau seama ca este un mod de pierdere a timpului,energiei,diminuare a neuronilor si toate se vor finaliza la un moment dat cand se vor trezi batrani bolnavi si singuri singura consolare ramanand amintirea....

Sa fim carcotasi!
Imi place sa critic recunosc.Desi este clar o pierdere de vreme in cele mai multe cazuri,face parte din recuzita,e a doua natura a mea si ca sa confirm ipoteza lansata am sa vin cu un exemplu practic:tot scormonind bloguri pe net gasii ceva legat una din misterele vietii si anume diferentele in asteptari dintre barbati si femei.Trebuie sa admit ca este o tema predilecta.Ma intreb oamenii astia chiar sunt preocupati de astfel de lucruri,chiar nu considera ca in sfera lor de preocupari sunt alte lucruri care merita sa le starneasca atentia?Nu vor ajunge clar la un consens misoginii vor gasi intotdeuna argumente contra speciei din care fac parte,iar feministele inflacarate celeilate jumatati.De ce nu renunta la vesnicul razboi al sexelor?,,Din aceasta dilema nu se poate iesi!,, Solutia daca imi permit sa formulez solutii este acceptarea si intelegerea celuilalt,ca pana la urma aplicand formula platoniana cele doua fete ale monedei alcatuiesc un tot,sunt indispensabile siesi asta doar daca nu sunt calugari,ciudati,perversi incluzand aici si gayii si lesbiile.Eu una am renuntat sa mai ma las sediretata de tarele celeilate jumatati trec prin faza de acceptare,dar asta nu inseamna ca nu amuz si nu condam asfel de teme de dezbatere burleasca barbati vs femei.

Haosul e bun!
Imi place viata mea chiar daca nu este perfecta: am 3 restante,parinti fundamentalisti, stau in 2 camere cu sora-mea cu tot,nu lucrez,anul asta n-am fost nici la mare munte ci doar la locuinta mea de vara de la tara,n-am prieten de 2 ani,n-am fost la niciun festival si nicio situatie financiara de invidiat.Dar inca ma pot bucura de asa o gura de aer nu stau 10 ore la serviciu,inca imi apartin mie in integritate,inca pot sa ma ocup de maniile,hobbyurile mele,deci ma consider independenta provizorie.Pe de alta parte,imi place ca viata mea nu e statica ci agitata si asta cred ca ii este si farmecul ca vorba aceea mi se uraste cu linistea.Ma gandeam deunazi ca mie nu-mi place ordinea,sa mi se spuna ce sa fac si nici traiul acest molcom,deci iese din calcul varianta traditionala cu copil catel purcel.Nu ma prinde un asfel de stil si abia astept sa le fac sac celor care mi-au prevazut un viitor sumbru de femeie casatorita a.c nu se va implini proorocirea aceasta.Ma gandesc insa cu groaza cand aceata stare caldicica de boemie va lua sfarisit si anume cu incepere de anul viitor.

Bai io is de actiune!Cuz I am a punk-rocker yes I am!
M-am uimit si pe mine insami ,pentru ca azi am o neobisnuita dispozitie sa lucru,cred ca mi se trage de la neobisnuit de placuta vreme de afara in care ziua este respirabil,iar noaptea chiar rece.Revenind la starea mea dinamica coroborata cu hiperactivitatea mea:ma gandeam ca io nu ma simt hippie deloc ,desi imi place natura ma simt bine in mijlocul ei,dar nu-mi place atitudinea aceasta contemplativaa lucrurilor si inghitirea tuturor mizeriilor umane pe motiv ca toti facem parte dintr-o familie mare.Ma simt mai atasata de miscarea punk adica ma simt cumva parte de ea chiar dacanu stiu papagaliceste nu-j ce denumiri a tuturor albumele posibile a celor mai necunoscute formatii,ma simt punk prin atitudine si prin atitudinea aceasta de revolta atunci cand ceva din exterior vine in contradictie cu felul tau de vedealucrurile,deci viziunea necorect politica asupra lucrurilor.Daca eu n-am un trecut punk cine mai se urca cu picioarele pe banca in clasa a 3a deoarece i se parea plictistitor ce spunea invatatoarea,cine se batea cu tiganii cu batele cand era mica?Cine in liceu purta 3-4 fuste schimbandu-se in gheena,cine tot in liceu sarea gardul sa se duca la concerte?Cine se ducea o saptamana intreaga si se intorcea beata fara ca parintii sa observe ca avea o sticla de Tanita la purtator?Cine dormea la scoala si isi ruga colegii s-o trezeasca daca este ascultata?Cine in facultate se ducea in timpul cursurilor sau mai grav a partialelor la festivale de film?Cine in liceu se ducea la discoteca sarind gardul casei si in aceasta goana nebuna i-au zburat slapii, iar la destinatie descoperise ca nu avea bani pentru biletul de intrare?Cine bea Tanita la 40 de grade si o ascunse in masina de spalat?Cine fuma doar ca sa vada daca crapa din asa ceva nu din curiozitate sau pentru a fi cool?Cine fuma sufland fumul pe gura de aerisire?Raspunsul la toate aceste intrebari este subsemnata ca de n-ar fi fost n-ar mai avea ce povesti. Title Blog Entry M-am uimit si pe mine insami ,pentru ca azi am o neobisnuita dispozitie sa lucru,cred ca mi se trage de la neobisnuit de placuta vreme de afara in care ziua este respirabil,iar noaptea chiar rece.Revenind la starea mea dinamica coroborata cu hiperactivitatea mea:ma gandeam ca io nu ma simt hippie deloc ,desi imi place natura ma simt bine in mijlocul ei,dar nu-mi place atitudinea aceasta contemplativaa lucrurilor si inghitirea tuturor mizeriilor umane pe motiv ca toti facem parte dintr-o familie mare.Ma simt mai atasata de miscarea punk adica ma simt cumva parte de ea chiar dacanu stiu papagaliceste nu-j ce denumiri a tuturor albumele posibile a celor mai necunoscute formatii,ma simt punk prin atitudine si prin atitudinea aceasta de revolta atunci cand ceva din exterior vine in contradictie cu felul tau de vedealucrurile,deci viziunea necorect politica asupra lucrurilor.Daca eu n-am un trecut punk cine mai se urca cu picioarele pe banca in clasa a 3a deoarece i se parea plictistitor ce spunea invatatoarea,cine se batea cu tiganii cu batele cand era mica?Cine in liceu purta 3-4 fuste schimbandu-se in gheena,cine tot in liceu sarea gardul sa se duca la concerte?Cine se ducea o saptamana intreaga si se intorcea beata fara ca parintii sa observe ca avea o sticla de Tanita la purtator?Cine dormea la scoala si isi ruga colegii s-o trezeasca daca este ascultata?Cine in facultate se ducea in timpul cursurilor sau mai grav a partialelor la festivale de film?Cine in liceu se ducea la discoteca sarind gardul casei si in aceasta goana nebuna i-au zburat slapii, iar la destinatie descoperise ca nu avea bani pentru biletul de intrare?Cine bea Tanita la 40 de grade si o ascunse in masina de spalat?Cine fuma doar ca sa vada daca crapa din asa ceva nu din curiozitate sau pentru a fi cool?Cine fuma sufland fumul pe gura de aerisire?Raspunsul la toate aceste intrebari este subsemnata ca de n-ar fi fost n-ar mai avea ce povesti.
Post Entry Cancel
said 8 weeks ago Edit · Delete · Permalink · Comments (0)

,,Bevetti piu latte!,,

Ca sa nu dau loc interpretarilor trebuie sa precizez din capul locului ca titlul face trimitere la un scurt metraj din tineretile revolutionare ale lui Fellini in cadrul caruia personajul principal,un domn de varsta mijlocie facuse o psihoza dintr-o reclama aparent nevinovata la lapte. Isi inchipuia ca domnisoara blonda zambitoare iese din panoul publicitar si-l ademeneste:In mintea sa aflata deja in sevraj tanara devenise loctiitorul pe pamant al diavolului. Pe parcursul catorva minute spectatori intra in universul halucinant al protagonistului,univers de delir desprins parca din dansul prostituatelor din,,La tiganci!,, sau dansul ritualic din ,,Maestrul si Margareta,,(Ma refer aici pentru cunoscatori la dansul ingerasilor din filmul citat).Am uzitat acest preambul pentru a ajunge la esenta si anume la una din concluziile mele de om,,mare,, ca nu este bine sa te iei prea in serios,e bine sa faci haz de necaz in orice situatie sa nu dai loc depresiilor,suferintelor metafizice,abisurilor disperarii.Poate de aceea pe mine nu ma prinde stilul slav cu betivi suferinzi ci ma simt mai degraba apropiata de stilul sugubat al italienilor per example(De aici si pasiunea pentru cinematograful italian)Tot scormonind bloguri am descoperit spre marea mea surprindere ca majoritatea lumii scrie foarte serios,considerandu-se infailibila in pertitenta parerilor exprimate,le lipseste autopersiflarea aia neosa a la Creanga ,se poarta de parca toti s-au nascut pe pamant german.Criticilor mei:Dragii babii, umorul intra in corelatie cu inteligenta,asta face parte din savoarea artistica al oricui scriitor,din recuzita lui.

Spre lumina!

Imi plac renasterile spirituale si cred ca anul acesta tocmai de asta am parte.Am depasit de-alungul vietii mele de gaza pe aceste,,mereu miscatoare poteci,, diferite etape de la cel din fundul Iadului si nu fac intamplator aceasta metafora mistica ,ci pentru am iesit din,,the dark side of the moon,, energiile curat negative angrenate,amschimbat diferite grupuri (cu care am interactionat mai mult sau mai putin constient de lucrurile reale pe care le aveam in comun si care erau fie aproape de 0 fie inexistente de-a dreptul.)Pana mai acum cateva luni ma agatam de filme, de o persoana,de teatru,de impresiile altora,de stari de spirit efemere care sa ma faca sa uit ca sunt o persoana mediocra ce-i drept cu pretentii la purtator,dar constienta de propriile neputinte de a schimba macar ceva in bine lumea la nivelul acesta minuscul.Toate acestea ca sa uit ca mereu in asteptarea unui tren, ca ma voi savarsi din lume la un moment dat, ca nu sunt un om important,ca voi ajunge in vesnicie,ca intr-o fractie de secunda trec de la starea de om la cel de Fiinta.Am sa-mi depasesc carcasa aceasta umana,am sa-mi las orgoliul si aceste alte tare daunatoare,si am sa trec dincolo asa cum m-a invatat cel mai iubit istoric al religiilor in,,Oceanografie,,!