De curand am intrat pe taramul varstei de 22 cu deprimarea de dinainte,bilant,concluzia ca tot singura sunt,ca nu ma simt mult mai matura.Ca ,,realizari ,,insemnate pe anul asta:Licentiata in filologie,luat la masterat cu nota aproape maxima,gasirea de job/uri,puterea de a fi iesit dintr-o relatie de cursa lunga complicata si neaducatoare de liniste.
Anul asta am trait prin tot felul de stari tumultoase,depresive motiv pentru perioada post licenta a reprezentat una plina de excese:De cateva zile am dormit prin alte case si anume la amica mea punkisto-hippioata(ma refer la pictorita).Cu cateva zile inainte am sarbatorit ziua mea.Initial eram extrem de suparata ca am fost lasata in pom de catre doua persoane considerate prietene,dar mi-am revenit ulterior.
Impresiile petrecerii:Gazda era mai vesela ca mine,a patinat pe podea pe frisca, s-a dansat pe muzica de la tembelizor(deoarece sarbatorita a avut grija sa uita stickul cu muzica acasa,gazda fiind proaspat mutata nu avea acces la internet).La un moment dat tvul s-a stricat si cineva a replicat foarte spiritual:Da-i mai doua peste cap sa-si revina!Petrecerea s-a terminat in zori,dupa ce un geam a fost,,vatamat,, lumea dormea in regim de Vama Veche pe jos gen 4 oameni pe canapea si ceilalti pana la 11 pe podea.
Am cunoscut aici un anume el:Inalt,subtire,cu ochii vii gingasi,iscoditori,negri,par de culoarea catargului,buze senzuale si trasaturi evreiesti aproape.Profesie este evident intelectuala:arhitect.Entuziasmul nu a aparut imediat ci dupa ce am discutat ulterior si am realizat ca avem multe puncte comune:Am discutat despre lumea post comunista,Orwell,filmele lui Tarkovski etc etc si atractia intelectuala crestea.La cateva zile dupa l-am revazut in casa amicei cu pricina si efectiv trepidam de fericire.Am discutat tot felul de chestiuni si am ramas impresionata de tristetea de pe chipul lui,de aerul boem declansat,anumite neputinte pe care le ,,trateaza,, de 5 ani cu ,,k,, ori ,,cui,,(pentru specialisti) ocupatii ce l-au dus in pragul distrugerii,slabiciune fizica,resemnare ca si-a abandonat preocuparile academice pentru petreceri zilnice.
Intamplarea cu pricina m-a lasat putin debusolata:Nu stiu exact ce ar trebui sa fac in continuare daca sa ma agat de el,sa-l ajut sa il evit asa cum ma sfatuiesc prietenii.
Din aceasta dilema nu pot iesi,am decis!
Friday, September 24, 2010
Wednesday, September 1, 2010
Back in business!
Se pare ca nervii de toamna(asa cum ii numea un poet drag mie,nascut culmea cu 2 zile inainte) sunt manosi.Astazi am cunoscut pe cineva deosebit:Este vorba de amica pictorita,a unui prieten al meu fotograf Iulian.Intotdeauna am dorit sa ma aproprii ,de artisti,ce nu au ciudatenii patologice,sunt calzi sufleteste nu se incadreaza in tineretul actual rapace, preocupat exclusiv de imbogatire rapida fara prea multe eforturi.Oameni care precum spunea unul din cei mai buni prieteni ai mei,Stefan pretuiesc o intalnire intre prieteni chiar daca e tine 10 ore si nu fac ceva util,ci discuta probleme de viata,fac observatii.
Momentele in care timpul,,are rabdare,, ca in trecut,cand oamenii acordau atentie deosebita tabieturilor,iesirilor cu prietenii,gandurilor lor si in definitiv,lor insile.
Fie ca toamna asta sa ma elibereze de energiile negative acumulate de-alungului anului,de griji inutile,nemultumiri interioare.
Asa sa ma ajute Dumnezeu!
Momentele in care timpul,,are rabdare,, ca in trecut,cand oamenii acordau atentie deosebita tabieturilor,iesirilor cu prietenii,gandurilor lor si in definitiv,lor insile.
Fie ca toamna asta sa ma elibereze de energiile negative acumulate de-alungului anului,de griji inutile,nemultumiri interioare.
Asa sa ma ajute Dumnezeu!
Subscribe to:
Comments (Atom)